Untul-pământului (Tamus communis) are proprietăți antireumatice și antiinflamatorii, tratând cu succes reumatismul. Popular, se mai numește și fluiertoare, brie, unsoarea-pământului sau vi-neagră.
Planta este indicată și în cazul următoarelor afecțiuni:
- dureri musculare, articulare, de menisc;
- artrită, artroze, coxartroz, contuzii, crampe;
- monturi și ciocuri osoase, deformări osoase;
- gută, osteoporoză, hematoame;
- degerături, umflături, vânătăi;
- acnee, eczeme uscate, dermatoze purpurice;
- zona zoster, varice;
- sinuzite frontale și maxilare;
- spondiloză cervicală, lombosciatică;
- bronșită și pneumonie.
Untul-pământului conține alcaloizi, saponine, oxalat de calciu, histamină, flavonoizi, vitamine A, C, B complex, săruri minerale de calciu, magneziu, sulf, mangan, zinc, acizi grași mono și polinesaturați, alantoină și taninuri.
Cum îl recunoaștem?
Untul-pământului este o plantă cu o tulpină ierboasă, lungă de 2-4 metri și are tendința de a se cățăra. Frunzele sunt lucioase și verzi, iar fructele sunt boabe colorate roșu intens, ușor de remarcat toamna.
Sub pământ, planta dezvoltă o rădăcină impresionantă, a cărei lungime poate ajunge până la jumătate de metru, neagră la exterior și albă la interior.
Rădăcina este și foarte groasă (poate ajunge și la grosimea unui braț), cu o consistență untoasă, de unde îi denumirea populară sub care este cel mai adesea cunoscut, de untul-pământului.
Unde îl găsim și cum îl recoltăm?
Untul-pământului crește îndeosebi în regiunile sudice ale țării, la marginea pădurilor, în luminișuri, pe lângă garduri verzi. Preferă zonele pietroase.
Rădăcina sa este foarte dificil de scos. Se dezgroapă cu cazmaua, după care se spală în apă, pentru a nu pierde din substanțele sale mucilaginoase.
Se folosește cel mai adesea proaspăt, pentru aplicarea direct pe piele sau pentru prepararea tincturii.
Tinctură din untul-pământului
Se cură bine o rădăcină de untul-pământului, se dă prin răzătoare și se introduce într-o sticlă de 1 litru. Se completează cu alcool/țuică de 30-40 de grade.
Se închide sticla și se lasă la macerat vreme de 6 zile, timp în care recipientul se scutură de 3-4 ori pe zi, pentru o mai bună extracție a principiilor active.
În final, se filtrează preparatul prin stoarcere. Se pune tinctura în sticluțe mici, de culoare închisă. Cu soluția obținută se fac fricționări ale zonelor dureroase, de 2-3 ori pe zi.
Aplicare direct pe piele
Pentru reumatism, sciatică
Rădăcina se dă prin răzătoare și se aplică apoi direct pe piele. Se învelește cu o fâșie sterilă și se lasă să acționeze vreme de 15-30 de minute, de 2 ori pe zi. Articulația tratată se va încălzi, durerea se va diminua, iar după câteva aplicații se va îmbunătăți mobilitatea articulară.
Pentru sinuzită
O lingură de rădăcină de untul-pământului și una de hrean (ambele date pe răzătoare) se pun pe o compresă sterilă și se aplică pe frunte timp de 5-15 minute, având grijă ca la primele semne de arsură să îndepărtați cataplasma. Aplicații de 2 ori pe zi.
Pentru bronșită, pneumonie
2 linguri de rădăcină de hrean ras, 5 linguri de rădăcină de untul-pământului și 4 linguri de semințe de in crude pisate se omogenizează și se pun în strat generos pe o compresă sterilă, care, mai apoi, se aplică pe piept. Compresa se acoperă cu încă o fâșie sterilă, peste care se pune o pătură călduroasă. Lăsați să acționeze timp de 30 de minute, vreme de 4-5 zile.
Precauții
Untul-pământului se folosește doar extern. Rădăcina de untul-pământului poate provoca puternice reacții alergice cutanate la persoanele cu pielea sensibilă; din acest motiv, se va folosi, la început, doar pe o porțiune de piele, crescând aria tratată progresiv.
Întrucât are un efect rubefiant puternic, aplicațiile vor fi la început doar de 30 de secunde-1 minut, crescând timpul aplicației doar dacă nu apare senzația de arsură și leziuni la nivelul pielii.
